1 septembrie... Un nou început! De ce spun aceasta?!?!?! Nu e de mirare pentru unii :)! 1 septembrie e prima zi de toamnă, prima zi de grădiniță, școală, universitate ........Toamna! Ce anotimp liniștit şi plin de meditație! Soarele abia de se mai ivește, frigul se așterne încet încet pe meleaguri, frunzele una câte una cad dezgolind copacii.... de parcă ar fi un ritual al Toamnei care te pregătește treptat și sigur pentru frigurile și înghețurile ce urmează. Mmmmmm... miroase a gutui! Totul parcă nu mai e așa cum a fost.. Au apărut schimbări de care nu prea ne dăm seama. De ce? deoarece ele se fac treptat în așa mod ca să nu fie niște schimbări radicale şi dureroase. Încetul cu încetul ne luăm adio de la Vară, căldură, soare zâmbitor şi blând, ce te face să joci sub razele lui, nouri jucăuși și plin de culoare.... Ah! vară, dulce vară!!!
1 septembrie.... Primul sunet! Copilașii din clasa 1 azi se adună în curtea şcolii! Micuţi şi nerăbdători, de aşi ocupa locul în bănci şi a asculta prima lor lecţie, ascultă discursurile directorului şi invitaților. Clinchetul clopoțelului, care vestește un nou început, îi face puțin să tresară. Micuții cu îndrăzneală se aliniază câte doi și în frunte cu prima lor profesoare urcă, tremurând, scările școlii.....Câte emoții, câtă fericire, câtă lumină se citește pe chipurile mici. Senini și cu încurajări repede își ocupă locurile în bancă. Cei ce au reușit să se cunoască nu mai termină să vorbească creând dezordine în clasa luminoasă. Un zgomot ce nu te deranjează, un zgomot ce te face să zâmbești.... Profesorul după o mică pauză și examinare, cu zâmbet pe buze, le zici prichindeilor cu seriozitate și prietenie să facă liniște că are ceva important să le zică. Oare ce să fie?!?!?! Ce altceva decât să facă cunoștință mai detaliată între ei, să se prezinte și să cunoască persoana drăguță, bună-voitoare și puțin severă din fața lor. Ahhhhh.... amintiri, dulci amintiri..... Cu fața roșie de emoții se ridică primul copilaș ce rupe lanțul de mister. După valul de emoții, necunoscutul din fața lor, ce nu i-a întrerup și i-a privit cu zâmbetul lui blând, mângâie creștetul un copilaș și cu un glas dulce și liniștit se prezintă... Parcă s-a oprit timpul în acel moment, nimic nu se mai auzea, copii îl sorbeau din priviri. De acum nu mai este un necunoscut, de acum e primul lor profesor care îi va îndruma și îi va învăța multe lucruri interesante și necunoscute. Prima ora a trecut așa de repede...... amintiri...
Emoții, sentimente pozitive, zâmbete involuntare, priviri jucăușe, vorbe ce nu se leagă între ele... Toamna, anotimp ce te face să meditezi, să-ți amintești de trecutul ce mai ieri era prezent!
Aș mai vrea prezentul-trecut dar... dar din păcate, sau poate din fericire, îl pot trăi doar din amintiri, dulci amintiri!!!!!
