Tot mai mult realizez că am făcut o greșeală...O greșeală tare tare tare mare.... Nu o pot corecta :(, nu pot nimic face... doar să mă adâncesc tot mai mult și mai mult în necazul meu.
E greu când o iei pe o cale ”greșită”, da tu ești 100% sigur că ai luat-o pe cea „dreaptă”... Îmi vine să mă dau cu capu de toți pereții, să urlu, să-mi rup părul din cap când mă gândesc că, până când, nu pot nimic nimic face... trebuie încă ceva timp să mai urmez drumul ”greșit”...
Nu mai am scăpare... totul se va distruge în cel mai scurt timp... dar eu... eu... EU nu pot să opresc acest mecanism, pornit deja. Pornit de mine...... Ce trist.
”Mâine va fi mai bine” și ”Va trece” acestea mai sunt scăparea mea. Acestea sunt cele ce ma mai ajutat atât de mult să mă mențin pe val..... Dar cred că nu mai am puteri și voi renunța să mă opun vântului... cât de nereprezentative sunt aceste cuvinte pentru mine.....
Nu mai știu ce-mi doresc, pierd noțiunea timpului și cel mai grav este că-mi pierd concentrarea și dorința de a mai creea, de a mai face ceva frumos! Plâng fără lacrimi... și totuși plâng, pentru a mai uita puțin de durerea care singurică cu mâinile mele mi-am făcuto ....
Mâine e o noua zi... poate voi gândi altfel, poate drumul care mi se pare ”greșit” nu va mai fi chiar așa de greșit????? Prostii!... Dar totuși trăiesc cu speranța! .....
....
