Insomnie....

Din toate colțurile casei se aude un sunet ciudat... Hmmmm oare ce să fie??? Peste ceva timp realizez că a fost ceasul ce prevestea miezul nopții. Însă somn nu am, nu vreau să dorm creierul îmi lucrează de parcă aș rezolva o problemă dificilă. Hotărăsc să nu mă impun să dorm. Mai zăbovesc puțin, poate totuși ajunge Moș Ene și la genele mele.

Așa e ciudat somnul asta: când vrei să dormi nu poți dormi, însă când nu trebuie să dormi taman atunci te găsește să-ți dea iscoade.

Nu mi-e somn, dar așa de tare vreau să dorm, să evadez în lumea visului acolo unde totul poate deveni realitate. În vis poți deveni oricine ți-ai dori, îți creezi lumea ta în care poți evada în fiecare noapte. În seara asta voi fi regină, iar regatul meu va fi pe o insulă în mijlocul oceanului.... Apele limpezi și jucăușe vor scălda nisipul auriu, iar pescărușii se vor juca în razele soarelui, ce străbat pădurea plină de mister. Noaptea regatul e învăluit de pânza străvezie a luminii lunii, iar insula capătă un peisaj cu totul diferit de cel a zilei. Răsăritul și apusul sunt două extreme, dar care așa de multe au în comun. În ambele cazuri cerul, care de obicei e senin și albastru, capătă toate culorile curcubeului dintr-o dată. Mâine vreau să fiu o pasăre. Să zbor sus sus sus în nori, să mă pierd în ei, să rătăcesc prin stele... Să colind pământul în lung și lat.

Ce frumos e visul! Ce frumos e să poți visa!!!!

E ora 2:00, somnul tot nu-mi vine... ce păcat!

Degrabă vor cânta cocoșii, dar eu... eu nu am somn!

Ciudat lucru, aproape mereu când îți dorești ceva nu ai parte de el pe moment, doar peste ceva timp...

Ce muzică plăcută se aude în boxe... te cheamă te strigă te îndeamnă să pleci la somn!!!!

Vreau să-mi zică cineva povești, să-mi cânte un cântecel. Iar eu sub vibrațiile vocii line, melancolice, gingașe să adorm fără să realizezi aceasta.

Vise...