Emoții!

Mulți se întreabă: ”Oare moartea e un început sau sfârșit?”.

Majoritatea când avem stare melancolică începem să filosofăm, chiar de nu suntem filosofi, despre viață, esența vieții, viață vs moarte.... Uneori chiar începem să medităm și în momentele dificile ale vieții, atunci când ne părăsesc persoanele dragi, când avem vrun eșec etc etc etc.

De ce nu apar așa întrebări când avem succese?????
” Orice zi este o mică viață - orice deșteptare și sculare o mică naștere, orice dimineață o mică tinerețe, orice culcare și adormire o mică moarte. Căci mersul vieții e departe de a fi numai fapta noastră, ci este produsul a 2 factori: a șirului întâmplărilor și a șirului hotărârilor noastre, care se țes unele în altele și se modifică unele pe altele.” Arthur Schopenhauer, filosof german.

Apusul de asemeni îl punem numi o mică moarte a planetei, iar răsăritul - mica naștere. Majoritatea lucrurilor au opusul lor: bine - rău, alb - negru, băiat - fată etc etc etc.

De ce să ne stâlcim neuronii cu diferite întrebări fără răspuns??? Sau întrebări ale căror răspunsuri dau naștere la alte întrebări???

Recunosc e destul de amuzant și în acest mod îți poți omorî plictiseala mai repede. Dar e așa de stresant, în același timp, deoarece nu găsești răspunsuri...

Mdaaaaaa.... Ne complicăm viața fără a observa aceasta. Aș vrea să fiu din nou copil. E așa de inocent și are o gândire limpede, la toate întrebările îți poate găsi răspunsuri. Niște răspunsuri destul de logice și ușoare la care, din păcate, maturii nu se gândesc, pur și simplu pierdem această capacitate.

Ce trist....... Viața este egoismul omului, iar moartea.... moartea e pierderea egoismului!

Concluzia: Nu pierde timpul aiurea... Profită de el și trăiește viața la maxim. Deoarece trăim pentru a învăța să murim frumos!