Buchi, Buchi….

Ce părere aveți despre București? (Această întrebare întrebătoare se referă mai mult studenților străini, și nu numai celor străini.)

Sigur nu e o întrebare pusă din curiozitate! Sunt student străin în București și anume la Academia de Studii Economice (ASE), una din cele mai prestigioase universității (așa se laudă, pentru că eu nu înțeleg: care e faima lor?. Ce e drept au profesori buni și…. și până când doar asta am descoperit la ei bun).

Am trecut printr-o săptămână de groază și încă nu s-a terminat coșmarul, mai am 2 ani înainte… Am învățat și la Sibiu, dar așa ceva nu mi s-a întâmplat. Să fiu sinceră de la început puțin s-au cam uitat chiorâș cei de la Sibiu, dar peste o perioadă nu mă tratau ca pe un străin. Pe când la București (l-am denumit Buchi pentru că merită) ce lume urâtă sufletește (majoritatea). Parcă aș fi o mică căprioară rătăcită prin pădure și înconjurată de prădători…. Un oraș mai ne primitor nici nu se poate. La fiecare colț vezi niște bădărani care te agresează sexual și te înjură fără să le faci ceva (măcar de le-ai face ceva nu ți-ar fi ciudă), gunoaie, oameni încruntați și multe alte chestii urâcioase și neplăcute.

Ooooooo… dar ce putem spune de secretariatul de la ASE? Asta e o temă dureroasă, ca și restul de altfel. Sunt niște secretare așa de antipatice, țâfnite, niște zgrâmțuroaice!!! Le întrebi amabil ceva și ele încep să se răstească la tine, de parcă le-ai furat ”bulăcica” (chifla). Mdaaaa.. cu așa atitudine și pofta de învățat îți piere!

Căminul, o altă temă și mai dureroasă. Așa mulți bani se investesc în ele, dar rezultate ZERO. Sunt câteva cămine în care mai poți trăi, dar în altele e vai și amar… Unde stau, e cămin pentru străini. O jerpelitură unde ți se face rău doar de la intrare, dar ce să zicem de când intri în el? Camere mici pentru 4 persoane cu 2 patru supraetajate și chiuvetă. Dacă ai noroc ai și dulap și masă și scaune. Apă caldă peste vreo 4 zile au dat, deci 4 zile umbli răpănos și jegos, cu apă rece e ireal să te speli pe așa frig. Saltelele paturilor îs cu locatari care îți dau de știre că sunt prin mușcături de la care mi-a ieșit alergie….. Veselă viață și asta e abia începutul anului de învățământ. Colegele m-au bucurat că mai târziu vor fi și alți locatari în cameră: TARACANII (goangele)…

Oribil, capitală de rahat. Vor specialiști și nu oferă condiții normale pentru a învăța.

O săptămână, o singură săptămână mi-a stricat toată părerea bună despre acest oraș. Oraș sumbru, nu din cauza lui ci din cauza oamenilor cel urâțește și-l face să fie așa cum arată.

Mergi pe stradă și strângi energie negativă. Am impresia că aici oamenii mereu întârzie, dar singuri nu-și dau seama unde anume întârzie. E o turmă imensă care are un cioban și un câine neexperimentați.

Fiecare oraș are plusuri și minusuri, dar atâta lume nemulțumită și nefericită într-un loc nu am văzut în viața mea…..

Ahhhh… Buchi, Buchi, ce oraș frumos erai cândva….

To be continued…   

Idei împrăștiate, gânduri abandonate!

O zi obișnuită. Nimic nou: afară e sumbru, chiar de cerul e senin. Soarele e leneș și nici măcar nu ne bucură cu vreo rază blândă și mângâitoare. O zi obișnuită de toamnă.

O zi obișnuită până la un moment. Până la o întâmplare care te face să gândești altfel, care te treze din somnul veșnic de liniște și regrete pe care îl aveai. O întâmplare pe care de mult timp o așteptai inconștient. Cea care te face să deschizi ochii la maxim și să analizezi totul obiectiv dar nu subiectiv cum o făceai.

O zi obișnuită de toamnă brusc se transformă într-o zi importantă; o zi în care ai realizat ceva; o zi în care în sfârșit ai făcut ceea ce trebuia să faci de mult timp dar: ba nu aveai curaj, ba nu avea cuvinte suficiente….

Ziua în care te eliberezi de trecut și începi să trăiești cu prezentul. Ziua în care te eliberez de sentimentul vinovăției că ai făcut o greșeală ce ți-a schimbat radical viața, dar nu chiar în direcția bună. Ziua care te-a făcut să gândești corect: ceea ce ai făcut nu putea să fie ceva incorect, ceva ce te-a aruncat de pe drumul cel bun, te-a depărtat de destinul tău. Cum se spune ” Orice se face se face spre bine”.

Această simplă întâmplare te-a făcut să analizezi trecutul cu mai multe detalii. Să pui totul cap la coadă și în sfârșit cu mult greu să treci pe o altă pagină a caietul vieții. Pagina ce s-a prăfuit de atâta așteptare, dar care nu s-a uzat. Pagina ce aștepta cu nerăbdare să fie începută, pagina ce te-a făcut mai matur/ă.

Trecutul mereu apare în prezent, aceasta e inevitabil și e normal. Dar când trăiești cu trecutul astea de acum se transformă într-o boală, într-un defect care nu te lasă sa-ți trăiești viața la maxim.

Mulțumesc întâmplării că m-a trezit, că m-a scos din rutina trecutul, care începea să devină prezent.

Impresii...

Totul e amăgitor: nimic real sau ireal… Nimic perfect sau ideal… Nimic urât, nimic frumos… Nimic bun sau rău… Nimic zână sau vrăjitoare… Nimic nimic!!!!!!!!

Vizitezi un oraș și în timpul vizitei realizezi că e orașul ideal, vrei să trăiești în el să continui studiile să lucrezi…. O simplă vizită, o simplă impresie îți poate schimba viața…. O simplă privire, un simplu drum spre nicăieri îți marchează destinul. O treaptă urcată sau una coborâtă îți schimbă destinul…. O întâmplare nevinovată, o dorință neîmplinită sau una realizată, o vorbă spusă prea târziu, toate cele făcute la timp sau mai târziu îți influențează soarta.

Linia roșie a vieții din dreaptă devine zigzag, întreruptă, un cerc din care nu mai poți ieși….

Un simplu cuvânt spus la timpul potrivit te schimbă radical.

Un tramvai scăpat îți poate salva viața, un drum ce ocolești îți poate salva onoarea. O simplă foaie pusă în geantă din întâmplare îți poate face cunoștință cu persoane utile. Un simplu sms sau sunt greșit te poate apropia de realizarea viselor….

Nimic nu e întâmplător și fără rost. Totul are sens.

Azi îmi cumpăr din plăcere un pix de care nu am nevoie și îl arunc fără păsare în geantă. Peste ceva timp am nevoie urgent de un pix și nimeni nu are, nicăieri nu găsesc. După o căutare îndelungată îmi amintesc de pixul salvator din geantă pe care îl scot cu plăcere și-i mulțumesc lui D-zeu că mi-a dat inspirația să-l las în geantă (eu mai bine aș zice să mulțumesc intuiția, care în cele mai multe cazuri nu dă greș). Iubim așa momente de triumf, dar nici nu realizăm că aceasta nu a fost o simplă întâmplare ci ceva ce te face să gândești altfel. Să meditezi și să analizezi.

Impresii, impresii ce îți schimbă concepțiile. Impresii ce te fac mai urâcios sau mai frumos. Impresii ce îți dau putere sau te descurajează. Impresii…………………….

Un om îmbrăcat frumos, stilat și delicat nu trebuie să fie numaidecât inteligent, cumsecade și să nu fie criminal. Niște etichete și impresii ce te duc în eroare.

O caret cu o copertă ilustrată, colorată și cu un titlu țipător nu e numaidecât interesată.

Un papuc ce îți încântă ochiul nu e mereu comod… Un text scris mereu are idei ce trebuie să le deduci. Nimic nu e evident și nimic nu e imposibil. Nimic nu e nimic. Din nimic poți clădi o casă. Din nimic poți începe o etapă nouă în viață. Din nimic la fel poți face nimic!

Gânduri începute și oprite la cea mai importantă virgulă, idei împrăștiate, analize încurcate dar ce au sens și te fac să meditezi.

O vorbă spusă la timpul ei și totul avea să fie altfel, mai corect, mai calm, mai aproape de suflet. Însă acum e totul străin, sumbru, amăgitor, distrugător……

……………………………………..