Buchi, Buchi….

Ce părere aveți despre București? (Această întrebare întrebătoare se referă mai mult studenților străini, și nu numai celor străini.)

Sigur nu e o întrebare pusă din curiozitate! Sunt student străin în București și anume la Academia de Studii Economice (ASE), una din cele mai prestigioase universității (așa se laudă, pentru că eu nu înțeleg: care e faima lor?. Ce e drept au profesori buni și…. și până când doar asta am descoperit la ei bun).

Am trecut printr-o săptămână de groază și încă nu s-a terminat coșmarul, mai am 2 ani înainte… Am învățat și la Sibiu, dar așa ceva nu mi s-a întâmplat. Să fiu sinceră de la început puțin s-au cam uitat chiorâș cei de la Sibiu, dar peste o perioadă nu mă tratau ca pe un străin. Pe când la București (l-am denumit Buchi pentru că merită) ce lume urâtă sufletește (majoritatea). Parcă aș fi o mică căprioară rătăcită prin pădure și înconjurată de prădători…. Un oraș mai ne primitor nici nu se poate. La fiecare colț vezi niște bădărani care te agresează sexual și te înjură fără să le faci ceva (măcar de le-ai face ceva nu ți-ar fi ciudă), gunoaie, oameni încruntați și multe alte chestii urâcioase și neplăcute.

Ooooooo… dar ce putem spune de secretariatul de la ASE? Asta e o temă dureroasă, ca și restul de altfel. Sunt niște secretare așa de antipatice, țâfnite, niște zgrâmțuroaice!!! Le întrebi amabil ceva și ele încep să se răstească la tine, de parcă le-ai furat ”bulăcica” (chifla). Mdaaaa.. cu așa atitudine și pofta de învățat îți piere!

Căminul, o altă temă și mai dureroasă. Așa mulți bani se investesc în ele, dar rezultate ZERO. Sunt câteva cămine în care mai poți trăi, dar în altele e vai și amar… Unde stau, e cămin pentru străini. O jerpelitură unde ți se face rău doar de la intrare, dar ce să zicem de când intri în el? Camere mici pentru 4 persoane cu 2 patru supraetajate și chiuvetă. Dacă ai noroc ai și dulap și masă și scaune. Apă caldă peste vreo 4 zile au dat, deci 4 zile umbli răpănos și jegos, cu apă rece e ireal să te speli pe așa frig. Saltelele paturilor îs cu locatari care îți dau de știre că sunt prin mușcături de la care mi-a ieșit alergie….. Veselă viață și asta e abia începutul anului de învățământ. Colegele m-au bucurat că mai târziu vor fi și alți locatari în cameră: TARACANII (goangele)…

Oribil, capitală de rahat. Vor specialiști și nu oferă condiții normale pentru a învăța.

O săptămână, o singură săptămână mi-a stricat toată părerea bună despre acest oraș. Oraș sumbru, nu din cauza lui ci din cauza oamenilor cel urâțește și-l face să fie așa cum arată.

Mergi pe stradă și strângi energie negativă. Am impresia că aici oamenii mereu întârzie, dar singuri nu-și dau seama unde anume întârzie. E o turmă imensă care are un cioban și un câine neexperimentați.

Fiecare oraș are plusuri și minusuri, dar atâta lume nemulțumită și nefericită într-un loc nu am văzut în viața mea…..

Ahhhh… Buchi, Buchi, ce oraș frumos erai cândva….

To be continued…