O zi obișnuită. Nimic nou: afară e sumbru, chiar de cerul e senin. Soarele e leneș și nici măcar nu ne bucură cu vreo rază blândă și mângâitoare. O zi obișnuită de toamnă.O zi obișnuită până la un moment. Până la o întâmplare care te face să gândești altfel, care te treze din somnul veșnic de liniște și regrete pe care îl aveai. O întâmplare pe care de mult timp o așteptai inconștient. Cea care te face să deschizi ochii la maxim și să analizezi totul obiectiv dar nu subiectiv cum o făceai.
O zi obișnuită de toamnă brusc se transformă într-o zi importantă; o zi în care ai realizat ceva; o zi în care în sfârșit ai făcut ceea ce trebuia să faci de mult timp dar: ba nu aveai curaj, ba nu avea cuvinte suficiente….
Ziua în care te eliberezi de trecut și începi să trăiești cu prezentul. Ziua în care te eliberez de sentimentul vinovăției că ai făcut o greșeală ce ți-a schimbat radical viața, dar nu chiar în direcția bună. Ziua care te-a făcut să gândești corect: ceea ce ai făcut nu putea să fie ceva incorect, ceva ce te-a aruncat de pe drumul cel bun, te-a depărtat de destinul tău. Cum se spune ” Orice se face se face spre bine”.
Această simplă întâmplare te-a făcut să analizezi trecutul cu mai multe detalii. Să pui totul cap la coadă și în sfârșit cu mult greu să treci pe o altă pagină a caietul vieții. Pagina ce s-a prăfuit de atâta așteptare, dar care nu s-a uzat. Pagina ce aștepta cu nerăbdare să fie începută, pagina ce te-a făcut mai matur/ă.
Trecutul mereu apare în prezent, aceasta e inevitabil și e normal. Dar când trăiești cu trecutul astea de acum se transformă într-o boală, într-un defect care nu te lasă sa-ți trăiești viața la maxim.Mulțumesc întâmplării că m-a trezit, că m-a scos din rutina trecutul, care începea să devină prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu